În labirintul minții: efectul Rashomon și iluzia adevărului personal

foto: https://nipemi.ro/rashomon/

Efectul Rashomon este un fenomen psihologic și social în care aceeași situație sau eveniment este relatată în moduri diferite de către persoane diferite, fiecare având propria interpretare subiectivă a realității. Denumirea provine din filmul japonez „Rashomon” (1950), regizat de Akira Kurosawa, în care patru martori oferă relatări contradictorii despre aceleași evenimente – o crimă și un viol.

Acest efect scoate în evidență cât de fragilă și subiectivă poate fi percepția umană și cum convingerile și emoțiile influențează memoria și modul în care oamenii procesează și redau ulterior evenimentele.

Explicație psihologică

Din perspectivă psihologică, Efectul Rashomon poate fi legat de câteva procese cognitive și emoționale:

Memoria reconstruită: Memoria umană nu este o înregistrare fidelă a realității, ci un proces activ de reconstrucție. Oamenii reinterpretează amintirile pe baza cunoștințelor, emoțiilor și a altor experiențe din viața lor. Această reconstrucție poate să difere semnificativ de la o persoană la alta, chiar dacă au fost martori la același eveniment.

Biasurile cognitive: Biasul de confirmare, de exemplu, îi face pe oameni să observe și să-și amintească aspectele care susțin credințele lor preexistente. Biasurile de atenție și de percepție influențează ce detalii par a fi cele mai importante sau memorabile.

Factori emoționali: Emoțiile puternice, cum ar fi frica, furia sau tristețea, pot afecta percepția și interpretarea evenimentelor. O persoană care a experimentat o emoție intensă într-un anumit moment poate reține și relata evenimentul într-un mod foarte diferit față de o persoană care a avut o reacție emoțională mai calmă.

Perspectiva subiectivă: Fiecare individ are o perspectivă unică asupra lumii, bazată pe experiențele sale de viață, valorile culturale și mediul în care a crescut. Aceasta îi influențează interpretarea evenimentelor și îl face să acorde importanță diferitelor detalii.

Exemple

Martorii unui accident de circulație: În cazul unui accident de mașină, diferiți martori pot oferi relatări foarte diferite. Unul ar putea spune că șoferul conducea cu viteză excesivă, în timp ce altul ar putea pune accentul pe faptul că șoferul a franat prea tarziu. Aceste relatări diferite pot apărea nu doar din cauza punctelor diferite de observație, ci și din cauza percepțiilor și interpretărilor personale.

Diverse interpretări ale unui conflict interpersonal: Într-un conflict între două persoane, fiecare participant poate oferi o versiune a poveștii care îi favorizează propriile acțiuni și sentimente. Unul l-ar putea descrie pe celălalt drept agresiv și lipsit de empatie, în timp ce celălalt ar putea susține că a fost doar defensiv.

Disputele politice sau sociale: În dezbaterile politice sau sociale, două grupuri cu opinii diferite pot relata același eveniment (de exemplu, o manifestație) într-un mod complet diferit. Un grup ar putea considera că manifestația a fost un act de protest pașnic și legitim, în timp ce alt grup o poate descrie drept un protest nejustificat și dezordonat. Aceasta ilustrează modul în care ideologiile și perspectivele subiective distorsionează interpretarea unui eveniment.

Legătura cu neuroștiințele și biologia

Din punct de vedere neurobiologic, efectul Rashomon poate fi explicat prin modul în care funcționează creierul uman în procesarea și stocarea informațiilor:

Reconsolidarea memoriei: De fiecare dată când o persoană își amintește ceva, acea amintire poate fi modificată. Acest fenomen se numește reconsolidare și explică de ce amintirile pot deveni inexacte sau distorsionate în timp.

Diferențele în activitatea neuronală: Persoanele cu stiluri cognitive diferite pot avea activități neuronale variate atunci când interpretează aceleași evenimente. Aceste stiluri cognitive sunt influențate de factori precum personalitatea, experiențele anterioare și neuroplasticitatea creierului. De exemplu, activitatea crescută în amigdala cerebrală – regiune a creierului implicată în procesarea emoțiilor precum frica și furia – poate determina o reacție emoțională mai intensă la un anumit eveniment. Aceasta, la rândul ei, poate influența modul în care persoana își amintește și interpretează acel eveniment ulterior. Astfel, percepțiile emoționale puternice pot contribui la distorsiuni ale memoriei și la interpretări diferite ale aceleași situații.

Percepția senzorială: Relatările martorilor pot varia în funcție de poziționarea lor în spațiu, care oferă perspective senzoriale diferite (văz, auz, miros, gust, tactil) asupra evenimentelor, și de modul în care creierul procesează acești stimuli. De exemplu, un martor plasat mai aproape poate observa detalii vizuale fine, în timp ce altul, aflat mai departe, poate fi mai concentrat pe sunete sau mișcări. Aceste diferențe în poziționare și percepție senzorială pot influența semnificativ modul în care aceleași evenimente sunt percepute interpretate și relatate ulterior.

Consecințe sociale

Efectul Rashomon are implicații importante în justiție, politică și mass-media:

În sistemul juridic, martorii pot oferi relatări contradictorii despre aceleași evenimente, ceea ce complică stabilirea adevărului obiectiv. Justiția trebuie să evalueze care versiune a evenimentului este cea mai credibilă, deși toate părțile implicate pot crede sincer că oferă o relatare adevărată.

În politică, interpretările subiective și relatările contradictorii pot modela percepția publicului asupra evenimentelor:

Liderii și partidele politice prezintă adesea aceleași fapte sau evenimente din unghiuri diferite, în funcție de propriile interese și de agenda lor. Aceleași politici sau decizii pot fi văzute de unii ca progresive și benefice, în timp ce alții le pot percepe ca fiind dăunătoare sau nejustificate. Aceste interpretări variate contribuie la polarizarea opiniei publice și la crearea unei imagini fragmentate a realității.

În campaniile electorale, candidații folosesc adesea Efectul Rashomon în mod strategic, promovând versiuni diferite ale evenimentelor sau realizărilor pentru a se prezenta într-o lumină favorabilă. Publicul, influențat de aceste relatări divergente, ajunge să aibă percepții complet opuse asupra acelorași fapte, ceea ce complică formarea unei opinii obiective. Astfel, în politică, efectul Rashomon joacă un rol esențial în formarea și manipularea opiniei publice.

În mass-media, diferite surse de știri pot relata același eveniment din perspective foarte diferite, în funcție de agenda editorială sau de biasurile jurnalistice.

Altfel spus:

Efectul Rashomon ilustrează complexitatea și relativitatea percepției umane, demonstrând că fiecare persoană interpretează realitatea printr-un set propriu de filtre subiective, influențate de factori precum emoțiile, experiențele trecute și bias-urile cognitive. Un exemplu de astfel de bias este bias-ul de confirmare, care apare atunci când oamenii caută, interpretează sau își amintesc informațiile într-un mod care susține convingerile lor preexistente, ignorând sau respingând informațiile contradictorii.

Exemplu: Dacă cineva consideră că un sportiv este cel mai bun, acea persoană va tinde să acorde mai multă atenție performanțelor bune ale sportivului și va minimiza sau ignora greșelile sau momentele slabe. Această tendință de a căuta doar dovezile care confirmă convingerile existente îngreunează menținerea unei perspective obiective.

Aceste mecanisme subiective fac dificilă stabilirea unui adevăr obiectiv, în special în contexte conflictuale, unde relatările contradictorii creează versiuni multiple ale aceluiași eveniment. Din acest motiv, Efectul Rashomon subliniază importanța observării conștiente și a înțelegerii perspectivelor diferite, încurajând o abordare deschisă și flexibilă pentru soluționarea conflictelor și promovarea cooperării și dialogului eficient între oameni.

Cum poate practica mindfulness să influențeze efectul Rashomon?

Mindfulness este o practică ce implică prezența conștientă și observarea atentă a gândurilor, emoțiilor și senzațiilor, fără a le judeca sau a reacționa automat. În contextul efectului Rashomon, practica mindfulness are un rol semnificativ în reducerea distorsiunilor cognitive și emoționale, facilitând o percepție obiectivă și echilibrată.

Această practică influențează semnificativ modul în care percepem evenimentele, deoarece reduce tendința de a ne lăsa pradă reacțiilor emoționale sau gândirii automate, stimulând capacitatea noastră de a vedea situațiile așa cum sunt, fără filtre distorsionante. În loc să interpretăm manifestările de orice fel prin prisma experiențelor trecute sau a emoțiilor momentului, practica mindfulness ne ajută să rămânem ancorați în prezent și să observăm faptele, situațiile și stările aferente într-un mod obiectiv.

În contextul efectului Rashomon, în care aceeași situație este percepută și relatată în moduri foarte diferite de persoanele implicate, mindfulness-ul joacă un rol crucial. Acest efect apare deoarece percepțiile sunt influențate de subiectivitatea fiecărui individ – de emoțiile pe care le trăiește în acel moment, de experiențele trecute care i-au format anumite așteptări sau interpretări, și de biasurile cognitive, cum ar fi tendința de a selecta sau distorsiona informațiile pentru a se potrivi cu propriile credințe.

Prin practica mindfulness, individul devine conștient de aceste influențe și începe să le observe fără să le lase să îi contamineze percepția. De exemplu, atunci când o persoană este implicată într-un conflict sau observă un eveniment emoțional intens, în loc să reacționeze impulsiv sau să filtreze situația printr-un set de convingeri personale, mindfulness, starea de atentie si constientizare, îi permite să observe cum emoțiile sau experiențele anterioare îi contaminează percepția. Astfel, persoana poate să evite interpretarea distorsionată a evenimentului și să adopte o perspectivă mai clară și mai obiectivă.

Practica mindfulness ajută la reducerea influenței distorsiunilor cognitive și emoționale care stau la baza efectului Rashomon, oferind o abordare echilibrată și lucidă asupra realității. Acest lucru este deosebit de important mai ales în situații de conflict, unde percepțiile diferite pot escalada tensiuni, iar practica mindfulness poate aduce claritate și înțelegere mutuală.

Să detaliem:

1. Conștientizarea propriilor distorsiuni cognitive: Prin practica mindfulness, persoanele devin conștiente de modul în care gândurile și emoțiile le influențează percepția. În loc să interpreteze automat evenimentele prin prisma fricii, furiei sau a altor emoții, mindfulness-ul le ajută să observe aceste reacții fără a se identifica cu ele.

– Exemplu: Într-un conflict interpersonal, o persoană care practică mindfulness devine conștientă de propria furie sau neîncredere, dar reușește să nu permită acestor emoții să influențeze modul în care interpretează intențiile sau afirmațiile celeilalte persoane.

2. Reducerea reactivității emoționale: Practica mindfulness ajută la calmarea sistemului nervos simpatic și la reducerea activității amigdalei, parte a creierului responsabilă de răspunsurile de frică și agresiune. Prin reducerea acestei reactivități, oamenii sunt mai capabili să perceapă realitatea dintr-o poziție de calm și obiectivitate, mai degrabă decât prin filtrul distorsionant al emoțiilor intense.

– Exemplu: În loc să reacționeze imediat la un comentariu perceput drept jignitor, o persoană care practică mindfulness poate observa reacția sa inițială de furie și să aleagă să răspundă cu calm sau să investigheze dacă intenția a fost cu adevărat ostilă.

3. Îmbunătățirea atenției și percepției momentului prezent: Practicarea mindfulness-ului antrenează mintea să fie mai concentrată pe momentul prezent, ceea ce ajută la reducerea tendinței de a interpreta evenimentele prin prisma amintirilor sau anxietăților legate de trecut și viitor.

– Exemplu: O persoană care practică mindfulness se află într-un parc, ascultând și observând sunetele naturii, senzațiile corpului și gândurile care îi trec pasager prin minte. În loc să fie distrasă de griji legate de viitor sau amintiri din trecut, aceasta rămâne complet atentă la momentul prezent, observând totul cu claritate. Astfel, dacă în apropiere vede un adult interacționând cu un copil, datorită stării sale de atenție și observare, persoana este capabilă să distingă cu exactitate dacă adultul hărțuiește copilul sau doar îi răspunde la întrebări. Practicând mindfulness, acestă persoană poate relata ulterior situația cu claritate și acuratețe, fără ca propriile gânduri sau emoții să-i distorsioneze percepția.

4. Reducerea identificării cu gândurile și emoțiile: În efectul Rashomon, percepțiile sunt adesea distorsionate de tendința oamenilor de a se identifica cu propriile gânduri și emoții, considerându-le ca fiind adevăruri obiective. Mindfulness-ul ajută la dezvoltarea capacității de a observa gândurile și emoțiile dintr-o perspectivă detașată, fără a le considera realități absolute.

– Exemplu: În loc să creadă automat că o situație este „amenințătoare” sau că „ceilalți mă atacă”, o persoană antrenată în mindfulness poate recunoaște aceste gânduri ca fiind doar gânduri și nu realitatea absolută.

Beneficii specifice ale practicii mindfulness în reducerea efectului Rashomon:

1. Îmbunătățirea înțelegerii multiplelor perspective: Mindfulness-ul dezvoltă empatia și compasiunea, ceea ce ajută persoana să înțeleagă mai bine că alte persoane pot avea percepții și interpretări diferite ale aceleași situații. Aceasta reduce tensiunile și conflictele născute din diferențele de percepție și promovează o deschidere mai mare față de perspectivele celorlalți.

– Exemplu: Într-o dispută familială în care fiecare membru are o versiune diferită a ceea ce s-a întâmplat, o persoană care practică mindfulness poate fi mai dispusă să asculte perspectiva celorlalți și să accepte că aceștia văd lucrurile diferit fără a considera că greșesc sau sunt rău intenționați.

2. Reconstrucția obiectivă a memoriei: Mindfulness-ul ajută la reducerea tendinței de a reconstrui amintirile pe baza emoțiilor intense sau a experiențelor anterioare. Practicând prezența conștientă, persoana își dezvoltă abilitatea de a observa clar faptele, fără să fie influențate de stările emoționale trecătoare.

– Exemplu: Un martor la un accident care practică mindfulness poate fi capabil să își amintească evenimentul în mod obiectiv, fără a fi influențat de propriile emoții sau de biasuri. Biasurile cognitive sunt mecanisme prin care creierul procesează informația mai eficient, dar acestea pot distorsiona realitatea atunci când se aplică în mod automat.

3. Creșterea răbdării și a toleranței față de ambiguitate: Efectul Rashomon poate fi amplificat de lipsa de răbdare și de dorința de a ajunge rapid la o soluție sau concluzie. Prin practica mindfulness se cultivă răbdarea și toleranța față de ambiguitate, ajutând persoanele să rămână deschise la complexitatea situațiilor, se evită astfel graba de a se trage concluzii definitive. Această atitudine permite investigarea mai atentă a detaliilor și a perspectivelor multiple, reducând astfel riscul de interpretări distorsionate sau pripite.

– Exemplu: Într-o situație în care mai multe persoane oferă relatări diferite ale unui eveniment (cum ar fi un accident sau o conversație tensionată), o persoană care practică mindfulness poate să accepte incertitudinea și să nu se grăbească să aleagă o singură „adevărată” versiune. Aceasta poate explora diferitele perspective cu răbdare, oferind fiecărei părți spațiu să fie înțeleasă.

4. Reducerea defensivității și a ego-ului: Efectul Rashomon este adesea exacerbat de faptul că oamenii tind să își apere propria versiune a realității din cauza ego-ului sau a identificării personale cu o anumită perspectivă. Practica mindfulness-ului ajută la reducerea defensivității și a dorinței de a avea dreptate, permițând astfel oamenilor să devină mai flexibili și mai dispuși să își revizuiască percepțiile atunci când sunt confruntați cu informații noi.

– Exemplu: Într-un conflict în care fiecare parte crede că are dreptate, o persoană care practică mindfulness ar putea să devină conștientă de tendința sa de a se agăța de propria versiune a evenimentului. Prin observarea atentă a gândurilor și a emoțiilor sale, aceasta este mai deschisă la explorarea altor puncte de vedere, fără a simți nevoia de a se apăra sau de a controla narativul.

5. Crearea unui spațiu de reflecție conștientă: Practica mindfulness creează un spațiu între stimul și răspuns, în care persoana poate să reflecteze înainte de a reacționa. Această pauză permite o conștientizare mai profundă a situației și a propriei reacții emoționale, ceea ce poate preveni impulsivitatea sau distorsiunile cognitive asociate cu reactivitatea emoțională. În contextul efectului Rashomon, acest spațiu de reflecție este esențial pentru a observa diferite perspective fără a fi condus de emoții sau judecăți pripite.

Exemplu: În loc să reacționeze imediat la o critică sau o acuzație într-o dispută, o persoană care practică mindfulness poate să își observe emoțiile (de exemplu, furia sau frustrarea), să ia o pauză în procesul gândirii prin îndreptarea atenției către procesul respirației, senzațiilor corporale sau a mediului în care se află și apoi să răspundă într-un mod mai inspirat și obiectiv, conștientizând dacă percepția sa inițială a fost distorsionată de propria stare emoțională.

6. Cultivarea compasiunii și a empatiei: Mindfulness-ul nu este doar despre conștientizarea de sine, ci și despre compasiune și empatie față de ceilalți. Practica mindfulness ajută la reducerea judecăților și la crearea unui spațiu de înțelegere mai profundă a perspectivelor celorlalți. În cazul efectului Rashomon, acest lucru este crucial pentru a nu respinge sau discredita imediat versiunile celorlalți, ci pentru a le asculta și a încerca să le înțelegem.

– Exemplu: Într-o situație în care fiecare persoană pare să aibă o viziune diferită asupra unui eveniment, o persoană care practică mindfulness poate aborda situația cu empatie, încercând să înțeleagă cum emoțiile, experiențele trecute și biasurile fiecăruia influențează percepția lor. Aceasta poate contribui la o soluționare mai armonioasă a conflictului.

7. Îmbunătățirea clarității mentale și a discernământului: Prin reducerea reactivității emoționale și a identificării cu gândurile, practica mindfulness îmbunătățește claritatea mentală și capacitatea de a discerne între realitate și interpretările subiective. Acest lucru este esențial în cazul efectului Rashomon, unde percepțiile diferite sunt adesea influențate de experiențe emoționale intense sau interpretări eronate.

– Exemplu: O persoană care practică mindfulness poate să își observe propriile gânduri și să realizeze că acestea sunt influențate de emoțiile momentului, cum ar fi anxietatea sau furia. Aceasta poate să ia o pauză în procesul gândirii pentru a observa situația într-un mod obiectiv, recunoscându-și propriile distorsiuni create de gânduri și emoțiile aferente, obținând astfel o percepție echilibrată și necontaminată de influențe subiective.

Concluzie

Efectul Rashomon este adesea analizat în legătură cu studiile asupra memoriei reconsolidate, biasurilor cognitive (precum biasul de confirmare) și distorsiunilor memoriei în situații stresante sau emoționale intense. Este un concept util în explicarea relatărilor contradictorii și a perspectivelor multiple asupra aceleași situații, fiind aplicat în diverse domenii, inclusiv psihologia judiciară, investigarea martorilor oculari și analiza socială a conflictelor interpersonale și politice.

Practica mindfulness are un potențial imens în reducerea și gestionarea efectului Rashomon. Prin practicarea atentiei, a observarii, oamenii pot deveni mai conștienți de propriile emoții și distorsiuni cognitive, reducând astfel tendința de a percepe realitatea într-un mod fragmentat sau subiectiv. În plus, mindfulness-ul îmbunătățește răbdarea, empatia și claritatea mentală, toate acestea fiind factori esențiali în abordarea multiplelor perspective asupra unui eveniment. Aceasta nu doar că îmbunătățește înțelegerea de sine și a celorlalți, ci contribuie și la relații mai armonioase și soluționarea conflictelor în mod pașnic și eficient.

Nicolae Danea