Experimentul Milgram rămâne unul dintre cele mai importante și discutate studii din istoria psihologiei sociale. Realizat inițial de psihologul american Stanley Milgram în 1961 la Universitatea Yale, acest experiment a investigat modul în care oamenii obișnuiți se supun autorităților, chiar și atunci când li se cer acțiuni împotriva principiilor lor morale. Milgram a dorit să exploreze până unde poate merge obediența față de autoritate, în special în contexte care implică cauzarea suferinței altor persoane.

 

 

Stanley Milgram a fost profund inspirat de procesele de la Nürnberg, unde criminali de război naziști s-au apărat susținând că au urmat doar ordine. Acest fenomen al ascultării față de autoritate l-a determinat pe Milgram să investigheze cât de departe ar merge oamenii obișnuiți în a comite acte imorale, doar pentru că li se ordonă. Scopul său a fost să înțeleagă până la ce punct oamenii renunță la autonomia morală în fața figurilor autoritare.

Designul experimentului Milgram (1961)

 

Locul desfășurării: Experimentul inițial s-a desfășurat la Universitatea Yale, una dintre cele mai prestigioase universități din lume, conferind studiului o legitimitate academică care ar fi putut influența în mod semnificativ comportamentul participanților.

 

Participanți: Milgram a recrutat bărbați obișnuiți, provenind dintr-o varietate de profesii, niveluri de educație și vârste. Aceștia credeau că participă la un studiu despre efectele pedepsei asupra învățării.

Rolurile și procedura

 

Participanții erau împărțiți aleatoriu în două grupuri:

 

    Profesorii: Aceștia erau participanții reali.

    Elevii: Aceștia erau actori, complici ai experimentatorului, și nu primeau cu adevărat șocuri electrice.

 

Participanții, în rolul de „profesor”, trebuiau să administreze șocuri electrice din ce în ce mai intense atunci când „elevul” răspundea greșit la întrebările unui test de memorie. Șocurile începeau de la 15 volți și ajungeau până la 450 volți. Pe măsură ce șocurile „creșteau”, actorul simula durere, disconfort și, în final, o stare de inconștiență. Experimentatorul, îmbrăcat într-un halat alb pentru a simboliza autoritatea științifică, ordona participanților să continue, chiar și când aceștia ezitau.

 

Instrucțiunile date participanților: Dacă un participant refuza să continue administrarea șocurilor, experimentatorul folosea o serie de comenzi pentru a-l convinge:

 

    „Vă rog să continuați.”

    „Experimentul necesită să continuați.”

    „Este absolut esențial să continuați.”

    „Nu aveți altă opțiune decât să continuați.”

 

Rezultatele experimentului inițial

 

Rezultatele obținute de Milgram au fost șocante și au revoluționat înțelegerea obedienței față de autoritate:

 

    65% dintre participanți au continuat să administreze șocuri până la nivelul maxim de 450 volți, în ciuda faptului că „elevul” (actorul) simula suferință extremă și, la un moment dat, nu mai răspundea deloc.

    Toți participanții au mers până la cel puțin 300 volți, chiar și atunci când „elevul” implora să fie eliberat din experiment.

 

 

Experimentul lui Milgram a demonstrat că majoritatea oamenilor pot comite acte extrem de dăunătoare când li se ordonă de o autoritate, chiar dacă acțiunile lor contravin normelor morale personale. Milgram a teoretizat că oamenii intră într-un „mod de agent”, în care nu se mai consideră responsabili moral pentru acțiunile lor, ci atribuie responsabilitatea autorității care le dă ordinele.

Variațiile experimentului și replicările sale

 

Stanley Milgram a realizat mai multe variații ale experimentului său pentru a investiga modul în care diferite condiții influențează obediența:

 

    Proximitatea dintre profesor și elev: Când profesorul și elevul erau în aceeași cameră, obediența scădea la 40%.

    Contactul fizic: Când profesorul trebuia să aplice fizic mâna elevului pe dispozitivul de șocuri, doar 30% au continuat până la capăt.

    Prezența autorității: Când experimentatorul nu era prezent în cameră și dădea ordine prin telefon, obediența scădea la 20%.

 

Iată câteva imagini din experimentul inițial, un videoclip de pe YouTube care prezintă fragmente din experimentul Milgram. În acest video, sunt arătate imagini din studiul original, în care participanții („profesorii”) administrează șocuri electrice unor „elevi” (actori) la ordinul unei autorități, reprezentată de experimentator. Experimentul ilustrează conflictul dintre obediența față de autoritate și conștiința morală a participanților. Video-ul surprinde momentele de disconfort și tensiune ale participanților în timpul experimentului.

 

 

 

În contextul cercetărilor asupra experimentului Milgram (1961-1963) și al arhivelor Yale, este important de menționat că anumite documente asociate cu studiile și recomandările legate de acest subiect sunt restricționate până în anul 2060. Recomandările din cutiile 19 și 20 sunt sigilate și inaccesibile publicului până la acea dată, iar materialele din seria V, conținând fișiere de date, sunt restricționate pentru 75 de ani, între 2035 și 2060,  ceea ce indică faptul că aceste documente conțin informații de o sensibilitate extremă. O astfel de perioadă de restricție sugerează că documentele pot include date personale, evaluări ale experimentului, recomandări legate de etică sau alte informații ce ar putea afecta indivizi, figuri publice sau instituții.

 

Această restricție ridică întrebări cu privire la conținutul acestor documente și la motivele pentru care au fost păstrate într-o confidențialitate atât de strictă. Deși nu avem acces la detaliile exacte, probabilitatea este ridicată ca acestea să implice aspecte legate de protecția confidențialității personale, evenimente politice sau legale sensibile, sau cercetări experimentale care, la acea vreme, ar fi fost considerate extrem de controversate. Dezvăluirea acestor documente în 2060 va oferi, probabil, o nouă perspectivă asupra modului în care s-au desfășurat studiile și deciziile legate de experimentul Milgram și de implicațiile sale sociale și morale.

 

 

 

În 2009, psihologul Jerry Burger a replicat experimentul Milgram la Universitatea Santa Clara din California, cu modificări semnificative pentru a respecta normele etice moderne. În loc să permită participanților să administreze șocuri până la 450 volți, Burger a stabilit un prag de 150 volți, punct la care, în experimentul original, majoritatea participanților ezitau.

 

Rezultatele replicării lui Burger au fost remarcabil de similare cu cele obținute de Milgram:

 

    70% dintre participanți erau dispuși să continue administrarea șocurilor după pragul de 150 volți, sugerând că mulți dintre ei ar fi ajuns la niveluri mai mari, dacă nu ar fi fost oprit experimentul.

 

 

Experimentul Milgram a fost criticat aspru din punct de vedere etic, deoarece participanții au fost supuși unei suferințe psihologice considerabile. Mulți dintre aceștia credeau că au cauzat dureri severe unei alte persoane, ceea ce a dus la stres emoțional intens. Ca urmare a acestui studiu și a altora similare, regulile etice în cercetarea psihologică au fost revizuite semnificativ. Aceste modificări au impus standarde mai stricte pentru consimțământul informat și protecția participanților de suferințe inutile.

 

 

De-a lungul anilor, experimentul Milgram a fost replicat în diverse culturi și contexte, pentru a explora dacă obediența față de autoritate este un fenomen universal. Rezultatele au fost similare în majoritatea cazurilor, ceea ce sugerează că tendința de a urma ordinele autorității este larg răspândită.

 

    În țări precum Germania și Olanda, ratele de obediență au fost aproape la fel de ridicate ca în Statele Unite.

    În alte regiuni, precum Australia sau Africa de Sud, s-au înregistrat ușoare variații, dar obediența a rămas ridicată.

 

 

Experimentul Milgram a avut un impact profund asupra modului în care înțelegem obediența și responsabilitatea morală în societate. Studiul a fost adesea folosit pentru a explica cum oameni obișnuiți au putut participa la atrocități, cum ar fi genocidurile sau crimele de război, atunci când li s-a ordonat de o autoritate. De asemenea, a oferit informații despre obediența în contexte cotidiene, cum ar fi locul de muncă sau sistemele ierarhice.

 

Prin replicările sale moderne, cum ar fi studiul lui Burger din 2009, s-a demonstrat că, chiar și în lumea contemporană, tendința de a asculta o figură autoritară rămâne puternică. Deși standardele etice au evoluat, concluziile fundamentale ale studiului lui Milgram rămân extrem de relevante în înțelegerea comportamentului uman în fața autorității.

 

Experimentul Milgram rămâne o piatră de temelie în psihologia socială, oferind o lecție dureroasă, dar necesară despre puterea autorității și vulnerabilitatea oamenilor obișnuiți de a renunța la propriile lor principii morale sub presiunea ordinelor.

 

 

 

„De atunci și până acum, nu s-a schimbat nimic.”

 

„Cel care vede prezentul a văzut totul, tot ce s-a întâmplat din veac și tot ce se va întâmpla în veac; totul este de aceeași natură și de același fel.”

— Gânduri către sine însuși (Meditations), Cartea VI, 37, Marcus Aurelius

 

Citatul lui Marcus Aurelius, reflectând asupra naturii constante a condiției umane, este perfect aplicabil în contextul concluziilor experimentului Milgram și al replicărilor sale. De-a lungul mileniilor, aspecte ale naturii umane au rămas aceleași: tendința de a urma ordinele autorităților, de a ceda în fața presiunii sociale și de a ne conforma, chiar și în fața acțiunilor imorale. Deși societatea s-a dezvoltat și a avansat tehnologic, structuri psihologice precum obediența, frica de pedeapsă, dorința de aprobare și refuzul responsabilității personale rămân constante.

 

 

Însă, în mijlocul acestei constanțe a comportamentului uman, practici precum mindfulness pot oferi o cale de a schimba reacția noastră automată la autoritate și presiune socială. Mindfulness, în esență, presupune conștientizarea momentului prezent și o distanțare de răspunsurile automate dictate de obișnuințe sau de factori externi. Prin cultivarea atenției conștiente, indivizii pot deveni mai capabili să observe și să reevalueze ordinele sau presiunile venite asupra lor, mai degrabă decât să le urmeze orbește.

 

Mindfulness facilitează cunoașterea de sine, permițând persoanelor să devină conștiente de propriile gânduri, emoții și reacții fiziologice în situațiile de stres și nu numai. În contextul experimentului Milgram, practica mindfulness ar putea oferi un punct de oprire – o pauză mentală în care individul ar putea să se întrebe: „Este această acțiune cu adevărat în conformitate cu valorile mele?”. Acest moment de reflecție, atât de important, ar putea face diferența între obediență automată și o alegere conștientă de a refuza conformarea în fața coerciției.

 

În societatea modernă, unde cerințele externe și presiunile autoritare ne influențează în mod constant, mindfulness devine un instrument esențial pentru autodeterminare. Ne ajută să ne recâștigăm puterea de a alege în fața impunerii, oferindu-ne posibilitatea de a acționa în conformitate cu valorile noastre interioare, și nu doar de a ne supune orbește.

 

În final, chiar dacă „de atunci și până acum, nu s-a schimbat nimic” – „totul este de aceeași natură”, după cum afirmă împăratul filosof Marcus Aurelius, în privința tendinței umane de a fi supusă, obedientă, practica mindfulness oferă o cale prin care indivizii pot cultiva un nou mod de a răspunde la presiune. Poate că natura umană nu se schimbă așa ușor, dar modul în care alegem să interacționăm cu autoritatea poate fi transformat profund printr-o conștientizare mai mare de sine și prin cultivarea unei minți liniștite, clare și ancorate în prezent. Astfel se descoperă valori autentice, ca emanații ale conștiinței, neîncărcate de condiționările societății, familiei sau culturii. Aceste valori vin dintr-un spațiu de auto-descoperire profundă și de conexiune cu sinele interior. Ele sunt rezultatul unei minți care operează fără interferențele ego-ului sau ale tiparelor mentale rigide.

 

Prin practici precum mindfulness, aceste valori devin mai accesibile, oferindu-ne posibilitatea de a acționa din claritate interioară, ghidați de o conștiință profundă, mai degrabă decât de influențele externe. Astfel, aceste practici pot deveni cheia către o umanitate mai conștientă, capabilă să se oprească din reflexul de obediență și să aleagă responsabilitatea personală în fața autorității.