Așteptam cumva cu îngrijorare rezultatul analizelor. Mai făcusem cu câțiva ani în urmă un set de analize tot la Dorna Medical și aflasem că aveam probleme cu colesterolul. Acum, deja purtam pe mâini de câteva luni o infecție care nu ceda la nimic. Nu mă gândeam la ceva anume, eram prins în gânduri și îngrijorare și nu simțeam mângâierea blândă a soarelui matinal de vară.

Ca și data trecută, doamna doctor Boca mi-a înmânat personal rezultatul. Atunci mi-a spus franc: „Domnule Danea, aveți colesterolul mărit. Dacă nu faceți ceva, va trebui să începeți tratamentul medicamentos și este posibil să-l luați tot restul vieții.” Aveam 27-28 de ani. Mă cunoșteam cu soții Boca mai mult din vedere, aveam în acea vreme un magazin de piese auto, „Grip”, la parterul blocului unde locuiau pe atunci dumnealor.

„- Sărut-mâna, doamna doctor.
-Bună ziua, domnul Danea. Aveți o infecție cu stafilococ auriu. Din cauza stresului aveți imunitatea scăzută și, din acest motiv, acest stafilococ s-a putut multiplica exagerat, cauzând aceste răni și erupții pe mâini. Nu cedează la antibiotice.
-Am înțeles. Vă mulțumesc.
-Va trebui să faceți ceva.
-Da, doamna doctor. Vă mulțumesc.”

Am plecat abătut și contrariat spre mașină. Ceva din ceea ce îmi spusese doamna Boca nu prea avea sens. Cum adică din cauza stresului?! Pentru mine, stilul de viață pe care îl duceam era ceva firesc. Aveam angajați, afaceri, familie, responsabilități. Ca să meargă toate, aveau nevoie de atenția mea. Adevărul este că, în ceea ce privește colesterolul, știam ce să fac, am lăsat câteva kilograme jos și m-am simțit mai bine. Dar acum, cu stresul și imunitatea, ce ar trebui să fac? Cum adică stres? Viața așa se trăiește. Este nevoie de multă muncă și străduință pentru a face lucrurile să meargă.

Dsc01928

Aveam în jur de 30 de ani când am primit rezultatul și timp de trei ani am purtat această erupție, aceste răni de pe mâini zi de zi. Singura alinare a mâncărimilor venea pentru foarte scurt timp de la o cremă cu gălbenele. Nu găseam o rezolvare și vorbele doamnei Boca îmi tot reveneau în minte: „Din cauza stresului aveți imunitatea scăzută.” Fără să-mi fie prea clar, aveam totuși o bănuială că stresul are legătură cu mintea mea, cu felul cum vedeam eu lucrurile în viață, cu felul meu de a fi. Astfel, pentru foarte multă vreme am ajuns să-mi repet: „Trebuie să fie o cale de a rezolva asta cu mintea mea.” Aproape un an mi-am tot repetat acest lucru și după vreo trei ani de când primisem rezultatul ultimelor analize, am aflat de Metoda Silva, un sistem de cursuri ce au ca scop antrenarea minții. Am făcut primul curs împreună cu soția și sora ei mai mică. După curs, fără prea multă încredere dar foarte hotărât să aplic ceea ce am învățat, am început să practic una dintre tehnicile predate de 2-3 ori pe zi, câte 30-40 de minute. Au trebuit să treacă doar trei săptămâni în acest fel pentru a putea vindeca erupția cu stafilococ auriu.

Pentru un timp, infecția revenea în situații tensionate, de frustrare și îngrijorare. Întrebându-mă de ce tehnica nu părea să funcționeze complet, am descoperit „Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle. A trebuit să recitesc cartea de nenumărate ori. Mereu aveam senzația că îmi scapă ceva. La un moment dat am înțeles că mintea mea plină de automatisme și condiționări, aflată sub dominația absolutistă a egoului, crea suferința din frică, din responsabilități exagerate și din dorința de control și dominare. Această înțelegere a marcat un punct de cotitură major în viața mea. Într-o dimineață, totul a devenit clar: acționam din frică, impunând numeroase reguli și căutând disperat controlul. Fără să-mi dau seama, creasem un mediu tensionat și autoritar pentru angajați și familia mea, încercând mereu să le schimb felul de a fi, dintr-o dorință exagerată de perfecțiune.

Luptele maturității, agravate de probleme de sănătate precum obezitatea, rezistența la insulină, colesterolul ridicat și o infecție persistentă cu Staphylococcus Aureus, împreună cu fumatul și abuzul de alcool, m-au dus la burnout și depresie severă în jurul vârstei de 33 de ani. Atunci am descoperit „Puterea prezentului” și am continuat să explorez lucrările altor autori precum Neale Donald Walsch, OSHO, Krishna Murti, Ramana Maharshi, Ponja și Sri Nisargadatta Maharaj.

Am ajuns să înțeleg că mintea era arhitecta suferinței mele. Adoptarea mindfulness-ului nu a fost ușoară, dar am persistat, folosind respirația ca ancoră în marea tumultuoasă a gândurilor mele. În timp, practica mindfulness a inițiat o transformare profundă. Am devenit mai răbdător, introspectiv și creativ. Am adoptat obiceiuri sănătoase, îmbunătățindu-mi semnificativ sănătatea.

Această transformare a afectat pozitiv și relațiile cu familia mea. Sunt profund recunoscător pentru momentele magnifice petrecute cu familia mea iubită. Profesional, am trecut prin diferite sectoare confruntându-mă cu epuizare și depresie din cauza unui stil de viață nesănătos. Prin mindfulness, am reușit să abordez viața profesională cu mai mult calm și răbdare.

„Dacă vrei, poți!” – această mantră simplă captează esența călătoriei mele de conștientizare prin mindfulness. Perseverența și determinarea mi-au permis să îmi împlinesc scopurile în viață. Inspirat de transformările rapide ale lumii, am simțit nevoia de a promova mindfulness și de a scrie această carte pentru a ilustra cum fiecare individ poate să-și redefinească viața, mai ales când suferința devine copleșitoare.

Mindfulness este o abilitate ce poate fi cultivată și dezvoltată. Prin perseverență și constanță, obstacolele devin oportunități de învățare și evoluție. Mindfulness ne oferă șansa de a trăi viețile cu conștientizare, compasiune și bucurie, oferindu-ne libertatea de a alege cum să răspundem la experiențele noastre.

Principiile descrise în cartea pe care am scris-o „Revoluția tăcută” sunt pilonii vieții deliberate și atente pe care familia noastră a adoptat-o din 2007. Practica mindfulness ne-a ajutat să facem față provocărilor cu claritate și echilibru. Înfruntând dificultățile cu o minte limpede și un spirit deschis, ne-am sporit capacitatea de a naviga situațiile cotidiene și de a extrage învățăminte valoroase.

Totul mi-a fost foarte clar după ce m-am trezit din vâltoarea minții mele. Vorbele doamnei doctor Boca, franchețea și modul ei blând și respectuos de a-mi prezenta rezultatul analizelor și avertismentele sale, m-au făcut să-mi pun întrebări și să caut soluții. Practica mindfulness a valorizat tehnicile Metodei Silva și a susținut procesul meu de vindecare emoțională și fizică, mi-a oferit instrumentele necesare pentru a naviga prin tumultul vieții moderne, găsind echilibrul și claritatea de care aveam nevoie.

Prin toate aceste experiențe, am învățat că mintea și corpul nostru sunt profund interconectate. Suferința și frustrarea m-au condus către o călătorie de auto-descoperire și transformare, dezvăluindu-mi puterea interioară de a depăși obstacolele.

Astăzi, sunt recunoscător pentru lecțiile învățate și pentru sprijinul familiei mele, care a fost alături de mine în momentele cele mai dificile. Am învățat să trăiesc fiecare clipă cu conștientizare și să apreciez frumusețea momentului prezent. Împărtășesc aceste experiențe cu năzuința că povestea mea va inspira pe alții să-și găsească propria cale de vindecare și cunoaștere de sine.

În concluzie, oricine poate transforma suferința în putere și confuzia în claritate prin perseverență, practică și deschidere către noi perspective. Viața este o călătorie constantă de învățare și evoluție, iar fiecare dintre noi are capacitatea de a-și crea o existență plină de sens și împlinire. Să ne amintim mereu că, indiferent de provocări, avem în noi resursele necesare pentru a găsi pacea și bucuria adevărată.