Interacțiunea dintre minte, emoții și corp: Formarea și impactul „corpului emoțional”

Introducere

Emoțiile sunt adesea percepute ca fenomene abstracte sau pur psihologice, limitate la mintea noastră. Totuși, cercetările moderne în neuroștiințe, psihologie și biologie ne arată că emoțiile au un impact profund și tangibil asupra corpului nostru fizic. Din această perspectivă, putem introduce conceptul de „corp emoțional”, un termen mai mult metaforic care sugerează că emoțiile nu sunt doar resimțite, ci și „memorate” și exprimate în celulele corpului nostru. În acest articol, vom explora modul în care gândirea repetitivă și compulsivă modelează acest corp emoțional și cum el, odată format, poate influența percepția, deciziile, acțiunile și stările noastre emoționale. Vom discuta, de asemenea, cum practica mindfulness poate întrerupe acest ciclu, eliberându-ne de influența sa.

Ce este corpul emoțional?

Corpul emoțional se referă la ansamblul de celule și rețele celulare din corp care sunt influențate și modelate de emoțiile și stările noastre mentale. Acest concept subliniază faptul că emoțiile nu sunt izolate în creier, ci au manifestări fizice în întregul corp, influențând funcționarea organelor, țesuturilor și chiar la nivel celular. De fiecare dată când experimentăm o emoție, aceasta poate fi tradusă, decodificată în neurotransmițători și hormoni specifici care afectează direct funcționarea corpului nostru. Aceste procese sunt gestionate de rețele neuronale specifice din creier, inclusiv amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal, regiuni implicate în coordonarea răspunsurilor emoționale și fiziologice, precum și în alte funcții cognitive și de memorie.

Corpul emoțional creat prin gândire

Fiecare gând pe care îl avem nu rămâne fără consecințe. Gândirea, mai ales cea repetitivă și compulsivă, creează un flux constant de substanțe chimice în corpul nostru – neurotransmițători și hormoni care influențează direct funcționarea celulelor și a organelor. De exemplu, gândurile anxioase pot declanșa eliberarea de cortizol și adrenalină, substanțe care pregătesc corpul pentru reacții de tip „luptă sau fugi” prin activarea sistemului nervos simpatic. Să luăm cazul unui individ care se gândește obsesiv la un termen-limită important de la locul de muncă. Pe măsură ce se apropie acest termen, el începe să experimenteze simptome fizice precum transpirația excesivă, creșterea ritmului cardiac și tensiunea musculară. Aceste reacții sunt rezultatul activării doar prin ganduri a sistemului nervos simpatic, care eliberează cortizol și adrenalină, pregătind corpul pentru a face față stresului creat prin anticipare si imaginatie, nu și prezent in acel moment. Altfel spus, corpul intră într-o stare extremă de „luptă sau fugi” fără un declanșator real. Dacă aceste gânduri devin un obicei, celulele din corpul nostru se adaptează la aceste substanțe, formând ceea ce numim metaforic „corp emoțional”.

Este important de subliniat că această „formare” nu presupune neapărat o modificare imediată și permanentă a funcției celulare, ci mai degrabă o sensibilizare treptată a celulelor la anumiți compuși chimici, ceea ce poate influența răspunsurile viitoare.

Memoria emoțională în celule și neuroplasticitatea

Expunerea frecventă și prelungită la anumite emoții și substanțele chimice asociate poate, în timp, să ducă la modificări mai stabile la nivel celular. Aceste celule pot deveni mai sensibile prin dezvoltarea de receptori specifici sau prin modificări epigenetice care afectează expresia genelor, proces care poate fi considerat o adaptare a celulelor la stimuli chimici constanți.
Pe de altă parte, neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a-și modifica structura și funcția în răspuns la experiențe repetate, joacă și ea un rol crucial în formarea corpului emoțional. De exemplu, expunerea cronică la stres poate duce la hiperactivitatea amigdalei, regiunea creierului responsabilă de procesarea fricii, întărind circuitele neuronale care amplifică răspunsurile de stres. Aceste modificări nu rămân izolate în creier; ele influențează prin sistemul nervos și răspunsurile fiziologice ale altor organe și sisteme din corp, extinzând astfel efectul în întreg corpul.

Cum corpul emoțional ne poate influența gândirea și deciziile

Odată format, corpul emoțional nu rămâne pasiv. De exemplu, o persoană care trăiește cu un nivel ridicat de stres poate simți nevoia de a se implica constant în activități care îi mențin acest nivel de stres. Fără să își dea seama, va căuta situații stresante, cum ar fi termene limită foarte strânse sau conflicte interpersonale, doar pentru a satisface ‘cererea’ corpului său emoțional de a menține aceleași niveluri chimice.

In acest mod corpul emoțional devine un participant activ în viața noastră mentală, influențând modul în care gândim, luăm decizii și reacționăm la diferite situații. Celulele care au fost „modelate” prin expunerea repetată la aceste substanțe chimice încep să „ceară” acele substanțe cu care s-au obișnuit, sugerându-ne acțiuni și stări care să genereze aceleași „cocktail-uri chimice”. Astfel, corpul emoțional poate amplifica și perpetua tiparele de gândire negative sau stresante, făcându-ne mai predispuși să luăm decizii bazate pe frică, anxietate sau alte emoții negative.

O persoană care trăiește frecvent stări de anxietate poate fi „sugestionată” de acest corp emoțional să vadă pericol acolo unde nu există, luând decizii care reflectă acest mod de gândire. Astfel, corpul emoțional este alimentat de aceste gânduri sau declanșatori deja formați ce activează eliberarea de neurotransmițători și hormoni, cocktail-uri chimice ce se comportă ca o „hrană” pentru celulele modelate după aceste stări emoționale. Se creează astfel un cerc vicios care ne menține într-o stare constantă de stres și tensiune ce ne împiedică să experimentăm stări de calm și echilibru.

Un exemplu comun ar fi o persoană care, în urma unor experiențe repetate de eșec la locul de muncă, începe să își dezvolte o stare constantă de îngrijorare. Această îngrijorare persistentă creează un tipar de gândire care amplifică frica de eșec în orice decizie luată, chiar și în situații în care riscul este mic sau inexistent.

Influența emoțiilor asupra sănătății

Conceptul de corp emoțional evidențiază impactul direct al emoțiilor asupra sănătății fizice. Stresul cronic, stările prelungite de tensiune și anxietatea pot contribui la hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, tulburări digestive și un sistem imunitar slăbit. Pe de altă parte, emoțiile pozitive, cum ar fi bucuria și iubirea, stimulează eliberarea unor substanțe chimice benefice, precum oxitocina și endorfinele. Aceste substanțe susțin starea de bine și reduc efectele negative ale stresului. Oxitocina este recunoscută pentru rolul său în consolidarea legăturilor sociale și diminuarea stresului, în timp ce endorfinele acționează ca analgezice naturale, contribuind la o stare de euforie și relaxare.

Cocktail-ul chimic asociat emoțiilor pozitive sprijină activarea sistemului nervos parasimpatic, care este responsabil de digestie și refacere. Această activare promovează homeostazia, adică menținerea echilibrului fiziologic în corp, și contribuie la buna funcționare a organelor și a sistemelor corpului.

Deși relația dintre emoții și sănătate este complexă și mediată de mai mulți factori, există dovezi clare că stările emoționale influențează procesele biologice din corp. Pielea, sistemul digestiv, sistemul imunitar și chiar sistemul cardiovascular pot fi considerate parte a corpului emoțional. Celulele din aceste sisteme pot fi modificate și sensibilizate de emoțiile pe care le experimentăm frecvent, ducând la o rețea de răspunsuri fiziologice care reflectă stările noastre emoționale. Acest lucru poate fi oarecum interpretat și ca un semnal de avertizare, îndemnându-ne să fim mai conștienți de gândurile, condiționările și automatismele formate.

Practica mindfulness: Oprirea hrănirii corpului emoțional

Mindfulness, definită ca practica de a aduce atenția în momentul prezent fără comentarii sau interpretări la ceea ce este aici și acum, poate fi un instrument puternic pentru întreruperea acestui ciclu repetitiv. Atunci când practicăm mindfulness, ne antrenăm mintea să observe fără a ne lăsa prinși în vârtejul gândurilor. Această întrerupere a gândirii are un efect direct asupra corpului emoțional.

Prin reducerea fluxului constant de gânduri, începem să privăm corpul emoțional de „hrana” sa chimică. În absența acestor substanțe chimice, corpul emoțional se reduce și își pierde din influență, permițându-ne să experimentăm stări noi, mai echilibrate. Practica mindfulness nu doar că ne ajută să gestionăm mai bine stresul și anxietatea, dar și contribuie la reconfigurarea circuitelor neuronale, tot prin neuroplasticitate, eliberându-ne de tiparele vechi de gândire care ne-au limitat anterior. De asemenea, această stare de prezență și atenție susține activarea sistemului nervos parasimpatic, digestie și refacere, care ajută la restabilirea echilibrului și regenerării organismului.

Desi emoțiile pozitive susțin buna funcționare a corpului, este dificil pentru o persoană să trăiască exclusiv în astfel de stări generatoare de „cocktail-uri chimice” benefice, cum sunt bucuria și iubirea. Aceste emoții sunt de dorit, dar ele apar în mod natural și trecător, nefiind ușor de menținut constant lucru ce poate genera frustrare si nefericire. În schimb, o strategie eficientă pe termen scurt, mediu și lung este practica mindfulness, care promovează o stare de echilibru emoțional stabilă și sustenabilă. În plus, starea de prezență asociată cu mindfulness sprijină o activare constantă a sistemului nervos parasimpatic, care reglează digestia, recuperarea și regenerarea organismului. Astfel, mindfulness devine un instrument esențial pentru cultivarea unei stări interioare de calm și echilibru, reducând efectele negative ale tiparelor emoționale și cognitive repetate.

Altfel spus, este mult mai benefic să reduci, prin practica mindfulness, fluxul și frecvența gândirii negative, care alimentează corpul emoțional, decât să te străduiești să generezi mai multe gânduri pozitive.

Impactul asupra modului nostru de manifestare

Pe măsură ce corpul emoțional își pierde influența asupra gândirii și acțiunilor noastre, începem să observăm schimbări în modul în care ne manifestăm în lume. Deciziile devin mai clare, mai aliniate cu scopurile noastre, acțiunile mai deliberate și suntem mai puțin înclinați să reacționăm la stres sau frică. În loc să fim prizonierii propriilor noastre tipare de gândire și interpretare a tuturor aspectelor și situațiilor de viață cu care ne confruntăm, devenim capabili să alegem cum să răspundem și nu să reacționăm în mod automat în fiecare moment, creând astfel un mod de viață mai conștient și echilibrat.

Concluzie

Corpul emoțional, format prin gândirea repetitivă și compulsivă ce duce la crearea de automatisme și condiționări, poate deveni un factor puternic ce ne influențează viața în mod negativ. Însă, prin conștientizare și practici precum mindfulness, putem întrerupe hrănirea acestui corp emoțional, reducându-i influența asupra noastră. În acest fel, ne eliberăm de vechile tipare și creăm spațiu pentru noi moduri de a gândi, simți și acționa – moduri care ne aduc mai aproape de un echilibru autentic și de bunăstare. Recunoașterea și înțelegerea modului de funcționare a acestui corp emoțional ne permite să abordăm mai eficient problemele de sănătate legate de stres și psihicul uman și să dezvoltăm strategii de vindecare care integrează mintea și corpul într-o singură entitate coezivă. Această abordare ne încurajează să ne privim sănătatea și bunăstarea printr-o lentilă mai cuprinzătoare, care recunoaște puterea emoțiilor de a modela atât mintea, cât și corpul.

Un îndemn pentru explorare mai profundă

Dacă acest articol ți-a stârnit curiozitatea și dorești să explorezi mai profund mecanismele prin care emoțiile și gândirea îți influențează corpul și sănătatea, te încurajez să citești cartea „Revoluția tăcută”. Această lucrare oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care emoțiile ne modelează biologia și ne influențează viața de zi cu zi. În plus, cartea include o descriere amănunțită a practicii mindfulness, alături de alte tehnici de meditație, cum ar fi scanarea corporală, afirmațiile benefice și auto-reflecția, toate menite să te ajute să îți regăsești echilibrul și să îți optimizezi starea de sănătate mentală și fizică.

Pentru a primi detalii suplimentare despre practica mindfulness sau pentru a beneficia de ghidare personalizată, poți participa la discuții 1 la 1. De asemenea, prin participarea la un seminar, vei avea ocazia să explorezi aceste tehnici într-un mediu susținut, unde vei primi atât îndrumare în abordarea mindfulness, cât și în alte practici esențiale pentru bunăstarea ta. Aceasta este o oportunitate valoroasă pentru oricine dorește să își îmbunătățească starea de sănătate și bunăstare prin stăpânirea minții, cu sprijinul unei comunități și al unui ghid experimentat.

Nicolae Danea

 

–     ––     –

 

Referințe din literatura de specialitate

 

https://oxfordre.com/neuroscience/display/10.1093/acrefore/9780190264086.001.0001/acrefore-9780190264086-e-16
https://doi.org/10.1093/acrefore/9780190264086.013.16
Studiul sprijină articolul despre corpul emoțional prin faptul că explică mecanismele fiziologice prin care stresul influențează atât creierul, cât și corpul. Se detaliază cum stresul cronic activează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală și sistemul nervos autonom, eliberând hormoni care afectează funcționarea celulară și neuronală. Articolul nostru subliniază că emoțiile și gândurile negative repetate pot crea efecte fizice profunde asupra organismului, iar studiul confirmă acest lucru, arătând cum stresul poate deteriora conexiunile neuronale și afecta comportamentul și cogniția.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S014976342300444X?via%3Dihub
https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2023.105475
Acest studiu explorează modul în care emoțiile influențează mișcările prin conectarea circuitelor neuronale responsabile de procesarea emoțiilor cu cele care reglează mișcarea. El subliniază faptul că stările emoționale pot modela performanțele motorii, atât în activitățile zilnice, cât și în condiții patologice. Această conexiune dintre emoții și mișcare susține ideea articolului despre „corpul emoțional”, demonstrând că emoțiile afectează atât starea psihică, cât și comportamentele motorii, evidențiind influența emoțiilor asupra corpului fizic.

https://www.degruyter.com/document/doi/10.1515/sjpain-2022-0087/html
https://doi.org/10.1515/sjpain-2022-0087
Acest studiu indică faptul că emoțiile sunt descrise ca procese alostatice, care reglează relația dintre corp și mediul înconjurător, facilitând adaptarea și menținerea echilibrului intern (homeostazia). Spre deosebire de homeostazie, care menține un echilibru stabil, alostazia implică adaptări continue la schimbările din mediu. Emoțiile, fiind procese alostatice, influențează atât sistemul nervos central, cât și periferic, ajustând reacțiile organismului. Tehnologiile moderne, precum PET total-body, ajută la măsurarea impactului emoțiilor asupra corpului, subliniind legătura dintre emoții și sănătatea fizică.

https://www.ijmtst.com/volume6/issue10/5.IJMTST0610015.pdf
Acest articol subliniază rolul central al semnalelor chimice eliberate de creier în coordonarea reacțiilor emoționale. Emoțiile sunt descrise ca reacții chimice complexe, ce implică modificări neurofiziologice și sunt mediate de neurotransmițători precum dopamina și serotonina. Aceste substanțe permit comunicarea între organe și exprimarea emoțiilor precum furia sau fericirea. Astfel, articolul evidențiază că emoțiile au un impact fizic real asupra corpului, susținând ideea că ele modelează corpul la nivel celular și fiziologic, în concordanță cu conceptul de corp emoțional.

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0956797612464242
https://doi.org/10.1177/0956797612464242
Acest articol explorează ideea că emoțiile precum frica, fericirea și tristețea nu sunt rezultatul unor circuite neuronale distincte, ci sunt bazate pe un „nucleu afectiv”, adică fluctuațiile nivelului de plăcere sau displăcere. Studiul de neuroimagistică a arătat corelații între activitatea în anumite regiuni cerebrale (cortex orbitofrontal și amigdala) și evaluările subiective ale plăcerii și excitării emoționale. Aceste rezultate susțin o abordare psihologică construcționistă a emoțiilor, implicând procese neuronale de bază comune în mai multe tipuri de emoții.

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/107385849900500514
https://doi.org/10.1177/107385849900500514
Acest articol explorează baza neuronală a emoțiilor, evidențiind rolul hipotalamusului, amigdalei și cortexului prefrontal în comportamentul emoțional. De asemenea, subliniază importanța diverselor sisteme neuromodulatoare în medierea acestor comportamente. Se sugerează că complexitatea comportamentală depinde de diversitatea și intensitatea neuromodulației, care variază în funcție de contextul emoțional. Această abordare oferă o bază științifică pentru studierea și caracterizarea emoțiilor.

https://academic.oup.com/scan/article/8/3/247/1720775?login=false
https://doi.org/10.1093/scan/nsr091
Acest articol examinează modul în care un polimorfism funcțional în gena transportorului de serotonină (5-HTTLPR) influențează emoționalitatea și capacitatea de reglare a emoțiilor. Studiul arată că persoanele cu alela scurtă (S) a genei 5-HTTLPR prezintă o reactivitate emoțională sporită și pot utiliza mai puțin eficient strategiile cognitive de reglare a emoțiilor, precum reinterpretarea. Rezultatele fMRI indică diferențe semnificative între purtătorii alelelor S și L în ceea ce privește activarea creierului în timpul percepției și reglării emoțiilor negative, evidențiind o modulare genetică a acestor procese.
Articolul demonstrează o legătură între genetică (polimorfismul 5-HTTLPR) și reglarea emoțiilor, subliniind modul în care variațiile genetice influențează reactivitatea emoțională și procesele cognitive implicate în gestionarea emoțiilor. Această influență genetică asupra reglării emoțiilor susține ideea că emoțiile afectează profund corpul fizic, atât la nivel celular, cât și neuronal, similar cu modul în care corpul emoțional este modelat de emoții și gânduri recurente.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/000689938590808X?via%3Dihub
https://doi.org/10.1016/0006-8993(85)90808-X
Acest articol evidențează modul în care stresul emoțional prelungit afectează funcționarea structurilor corticale și subcorticale ale creierului, în special hipotalamusul și formațiunea reticulară. Studiul arată cum reacțiile hipertensive și endocrine sunt influențate de modificările din sistemul nervos central în diferite faze ale stresului, ceea ce susține ideea că emoțiile și stresul cronic au un impact fiziologic profund asupra corpului, contribuind la formarea unui „corp emoțional” sensibilizat.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S014976341830366X?via%3Dihub
https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2018.10.019
Acest articol explorează legătura dintre strategiile de reglare emoțională și sănătatea mentală și fizică. Articolul arată cum disfuncțiile emoționale, cum ar fi depresia și anxietatea, sunt asociate cu probleme în sistemele endocrine și imune. Propunerea unui cadru neuro-imuno-afectiv evidențiază importanța reglementării emoțiilor pentru a reduce efectele negative asupra corpului, inclusiv inflamația, susținând astfel afirmațiile că emoțiile au un impact fizic profund asupra organismului, în linie cu conceptul de „corp emoțional”.

https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2021.06.05.447188v1
https://doi.org/10.1101/2021.06.05.447188
Acest studiu evidențiază legătura bidirecțională dintre activitatea cerebrală și cea cardiacă în timpul experiențelor emoționale. Studiul demonstrează că activitatea sistemului nervos autonom, în special a activității vago-simpatice, declanșează și susține răspunsul emoțional, influențând dinamica creierului. Emoțiile sunt procesate prin interacțiuni între creier și corp, susținând ideea că emoțiile nu sunt doar mentale, ci au un impact fiziologic semnificativ asupra corpului, în concordanță cu conceptul de „corp emoțional”.

https://ieeexplore.ieee.org/document/8919526
DOI: 10.1109/CSE/EUC.2019.00071
Acest articol subliniază legătura dintre sănătatea emoțională și sănătatea fizică. Emoțiile puternice precum tristețea, stresul sau anxietatea sunt asociate cu probleme în sistemele cardiovascular, hormonal și imunitar, provocând afecțiuni fizice precum migrene, artrită sau hipertensiune. Articolul evidențiază că emoțiile, deși create în creier, se manifestă fizic în întregul corp, susținând ideea că emoțiile pot influența și modela corpul, în concordanță cu conceptul de „corp emoțional”.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0301051110000827?via%3Dihub
https://doi.org/10.1016/j.biopsycho.2010.03.010
Studiul arată că anumite emoții generează tipare specifice de activare ANS, ceea ce susține ideea că emoțiile au efecte fiziologice distincte asupra corpului. Aceasta se aliniază cu conceptul de „corp emoțional”, în care emoțiile și stările mentale modelează funcțiile fizice, demonstrând că emoțiile nu sunt doar procese mentale, ci și reacții corporale concrete.

https://academic.oup.com/book/8733/chapter-abstract/154785521?redirectedFrom=fulltext&login=false
https://doi.org/10.1093/acprof:oso/9780199926725.003.0006
Acest studiu explorarează modul în care schimbările fiziologice viscerale mediate de sistemul nervos autonom joacă un rol fundamental în răspunsurile emoționale. Studiul arată că emoțiile pozitive implică o reactivitate autonomă semnificativă, contrar teoriilor inițiale. Aceasta susține ideea că emoțiile influențează procesele fiziologice ale corpului, în concordanță cu conceptul de „corp emoțional”, ce sugerează că emoțiile modelează corpul la nivel biologic.

https://link.springer.com/article/10.1007/s12471-012-0351-1
Acest articol potențează afirmațiile din articolul despre corpul emoțional prin explorarea legăturii dintre stresul psihologic și funcționarea sistemului nervos autonom, subliniind impactul negativ al activării excesive a sistemului simpatic și retragerea parasimpatică asupra sănătății cardiovasculare. Studiile la care face referire evidențiază cum distresul psihologic poate declanșa evenimente cardiace acute prin intermediul creierului și sistemului autonom, confirmând legătura profundă dintre emoțiile negative și corp, în conformitate cu ideea că emoțiile influențează fiziologia corporală.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23037602/
Acest articol analizează activitățile viscerale reglate de sistemul nervos autonom (simpatic și parasimpatic) în contextul emoțiilor. Se arată că monitorizarea activității autonome ajută la înțelegerea schimbărilor emoționale și identifică regiunile centrale din creier, precum amigdala și hipotalamusul, care joacă un rol major în activarea indusă de stres emoțional. Aceasta evidențiază cum emoțiile influențează funcțiile corpului, susținând ideea că emoțiile modelează fiziologia, conform conceptului de „corp emoțional”.